Vin călăreții pe cai înspumați,
Dorm șerpii în iarba uscată.
Vin liliecii orbi, întunecați.
Roua plînge pe frunza plecată,

Cerul se apleacă sub raza de soare.
Gîndul cel bun e păstrat la răcoare.
Focul din mine se aprinde mai tare.
Valul din mare devine mai mare.

Rămîn singur în zorii de zii.
Taina din mine e piatra cea vie.
În care clipa mă lasă să pot iubii.
Vîntul cel roșu din mare învie.

Calc fericit peste întinsele ape.
Caii cei albi vin să se adape.
Peștii se vorbesc ca să scape.
De înecul ce aduce țărmul aproape.

Cîntă marea cu talazuri prinse în idei.
Vîntul se adună în pumnul de aur.
Soarta mea aruncă mii de scîntei.
Cînd tai cap după cap la balaur.