Clepsidra se răstoarnă a nu știu cât-a oară
Ea clipe, ore, zile neîncetat măsoară
Fapte, trăiri, senzații înșiră ca pe sfoară,
Când retrăiești trecutul visând. A câta oară?

Speranțe abandonate prin hotărâri de-o clipă
Schimbă des sensul căii dorită de urmat.
Destinul te zorește, tu, fulgul din aripă,
Ce-n visu-i zboară singur când s-a înstrăinat

Căzând încet, dar sigur, pe glia ce-l așteaptă,
Când frații săi, din aripi, au încă de zburat.

Te-ntrebi : de ce par toate pornite împotrivă?
De ce nu –i evident că obosești și tu?
Că te apasă griji, ca pietre mari în stivă,
Că te-ai plânge la alții, dar spui: mai bine nu.


1 martie 2010
Îmbunătățită 1 aug 2011