Rămâi cu mine! Urma să ne-nghețe
În aburul subțire de tristețe
Când bântuie doar fluturări de săbii
Văzduhuri înțesate de corăbii
Și cerul mult prea jos căzut se sparge
În țepii prea trufașelor catarge.
Rămâi aici, în camera rotundă
Cu zid de catifea, podeaua blândă,
Cu tencuieli de zahăr, nu de var
Și cu tavan de candel și cleștar.
Și cumva dacă numai dintr-o toană
Poftești o caramea sau o bomboană,
Frumoaso, îți ofer inima mea
ÃŽn loc de cea mai dulce acadea!