Se dedică prietenilor mei
de departe și de aproape:
Iarina Copuzaru și
Andrei Roșulescu



Din Þara Elamului, iată-ne:
venim cu gresia faptelor noastre,
cu purpura unui strigăt de victorie...


Ai noștri stau înmărmuriți:
lance lângă lance,
lacrimă lângă lacrimă...

Cu mângâierea le citim
Scriptura Făpturii,
și sunt ei, cei care ne-au ținut
în custodie trupul amar...


Ne privesc și Astrul
pune peceți pe vederile lor...

Totul arată ca o lespede...

Doar din când în când
femeile lor nasc privindu-ne,
nasc și nu-și recunosc pruncii...
ei au în cearcăn
gresia faptelor noastre,
în gâtlej purpura
unui strigăt de victorie!


Târziu, înțelepții au murmurat:
"Mai grea este coapsa decât piatra,
subsuoara mai înmiresmată
decât floarea câmpului...
și toate sunt în firea lor,
cum dimineață de dimineață
afli apele în Cartea de Apă.

Azi, din toate potecile
uitarea ne-a cules urmele,
spada noastră ruginește
la ușile basmului...


Stăm înmărmuriți:
lance lângă lance,
lacrimă lângă lacrimă...


S-a zvonit că din Þara Elamului
vin către noi Călători de Pământ,
aducând gresia unor fapte,
purpura unui strigăt de victorie...