Ești ilustra stea de noapte,
Norul alb între gri nori.
Ești apusul de tristețe,
Răsăritul de fiori.

Ești oceanul din deșerturi,
Apa mea din secetă,
Floarea mea de fericire
N'-ofilirea veșnică.

Tu ești pumnul de iubire
Pe care vreau să îl înghit,
Lacătul liniștii mele
Cu care vreau să mă-nchid.

Ești persoana ce-mi dă aripi
Și mă duce-n brațe-n zbor,
Un pretext adus trăirii
Și motivul să nu mor.

Nu-ți dau luna de pe cer,
Nici nu cred că ți-ar plăcea.
N-avem loc de ea în casă,
Nici nu cred că vom avea.

Ea e pentru noi acolo
Și strălucește de zor.
S-o privim pentru un zâmbet
Când n-om mai putea de dor!

Vreau să cred fără-ndoire
Că pentru tine e tot.
Eu îți jur că ești frumoasă,
Fără tine, știu, nu pot.

Uită tu de lumea asta
Și iubește-mă de tot!
Fă ce vrei acum din mine,
Nu uita, sunt al tău tot!