Coboară barca de pescari, plutind pe Dunărea Albastră.
Vreau să aprind un foc în mare, să cânte pasărea măiastră.
Și din adâncul mării liniștite să apară în voalul de mireasă
Sirena mea cu păr de trandafir, fior de inimă aleasă.

Ascult furtuna sufletului meu, când mă arunc și eu în mare,
Vreau sa sărut iubita mea, cu piele de argint și floare.
Dar marea mă aruncă din furtună, cerul e plin de curcubee.
Acum Sirena mea e lângă mine dar are chip de perlă și femeie.