Când raza soarelui coboară
Topind zăpada pe alei,
Încep în pâlcuri să răsară
Gingașe flori de ghiocei.

Pe crengile acum golașe,
Se-adună stol de rândunici,
Jos, sub copac, trec pătimașe
Ca o armată, mici furnici.

Ies din pământ gâze mioape,
Săpând pe lângă rădăcini,
De întuneric vor să scape
Dând iarași iama prin grădini.

Un vânt călduț alungă norii,
Adoarme pruncul în cerdac,
Ceru-i senin, se văd cocorii,
Și berze pescuind pe lac.

Se-aude zumzet de albine,
Trezind femeile din pat,
O zi întreagă gospodine
Scutură pleduri, fac curat.

Ferestre, uși stau larg deschise,
S-a stins tăcut ultimul jar,
În colorit alb, de narcise
Odăile se dau cu var.

Covor țesut din iarbă crudă,
Se-ntinde peste tot grăbit,
Tristețea lumii s-o ascundă
Cu flori, modelul și-a croit.

După o zi, zi a minunii,
Lăstarii iarăși se ivesc
Sub mangâierea blândă-a lunii,
Muguri de viață înfloresc.

Ca o prințesă, primăvara
Din somnul iernii s-a trezit,
Cu trena-i lungă până seara,
Mii de culori a risipit.