trec doar așa
să afle peștii că m-am întors



nescris
rămas doar în vis-proscris
peisaj din cuvinte vii
atunci când
sau poate niciodată
pe pânza albă
zăpada mieilor



de-ai ști să taci
să ții din nou cărarea
să duci cu tine visul împlinit
aș mai dura o lungă așteptare
și-n toate-aș semăna sămânța de iubit



mă bag adânc în trestii
gheața mai ține la copcă
trec doar așa
să afle peștii că m-am întors
curând ne vom aduna la ochiul de apa
într-o agapă
de săptămână luminată



zi tu mai departe
joacă-te-n cuvintele mele
ca într-o carte deschisă
pe puntea vieții
pune soarele dimineții
și încălzește un pic picătura
îndulcește arșița verii
ce-o să fie la umbra nucului
înconjurat mult cu vie



aici se nuntește cu nicăieri
azi cu ieri
și-n toate-s certitudini-păreri
durerile-s cântec de nostalgie
ca la noi în curte să fie
vin din belsug și veselie











Constanța, 22 martie, 2010