o insectă zbătându'se
cu aripile lovind ritmic pământul

printre gratii degete albe
și ochii atinși de culoare
umbre și fibre de metal și de sticlă
aerul se coboară încet
se ridică
o insectă zbătându'se
aproape'adormită

singur
printre inconsistențe împrăștiate de vânt
un munte de incertitudini, de frică
privind în oglindă prin ochi de fântână
spre cerul înnourat și plăpând
pipăind cu mișcările tale de apă
timpanul pământ

*

pam pam
param
pam pam
lasciv din bust și din coapse
pe un luciu de sticlă
o fată dansează
respingând
luminile
hainele rupte
frigul
albeața ce cuprinde
ochiul, părul, straiele prinse de oase
negând totul
până când teama se transformă în dor
un fruct incolor, insipid, inodor
dar rotund

pam pam
param
pam pam
o suveică încurcând ghemul
fata ce trece ritmată cu șuvițele aruncate de vânt
vecinii de la șase gemând
un copil ce plânge în vis, într-o parte
furnicile ce umplu cioburile pătate de lapte
o reclamă cojită, lipită de garduri
și-un bătrân privindu-și tăcerea și stâlpii de ciment
văzduhul, pâlpâirile incongruente de ceață
răsucesc
mai departe această roată zimțată
mai adânc cicatricea ombilicală ca o brazdă crăpată
până când insecta nu se mai zbate
până când privirea însăși devine uscată
până când

*

se răstoarnă umbrele
sub gheață luciri
furate de ape

fulguie cerul
mătase pe obrazul
fierbinte

fără glas
inima
sapă ’nainte

peste toate
o ceață de friguri