Un uriaÈ™,
Puternic,
Blând și calm,
Peste care au trecut anii,drumurile și viața,
Dar n-au creat în tine,
Prăpastia imensă,
Pe care aproape toți o avem in noi.

Fascinat de jocul fulgilor de nea,
Muzica lor ascultând-o,
N-ai mai simțit iarna sufletelor noastre.

Intr-o lume magică,
Departe de problemele noastre dezlănțuite,
Ti-ai recreat vraja .

Nimic nu mai el a fel
S-a topit albul zăpezii,
Și noi nu ne mai putem reveni.