Treceam cu gândul peste un pod de nori.
Vroiam să te ating cu un parfum de flori.
Eram grăbit ca să ajung până la tine.
Să te sărut de dor, să te iubești cu mine.

Dezbrac copacii de lumină, când umbrele dispar,
Descătușate vise în nopțile cu dar.
O frunză oarbă cade peste perna mea.
Să o transform în nimfă și apoi în stea.

Păzit de vânt și ploi renasc a mia oară.
Furtunile din mare se sting în valul ce coboară.
În templul de cuvinte ce poartă monstri vii.
Gândul meu aprinde focul viu ca să te pot iubii.