Măre! Două mămăruțe
Au propus, ca un măraz,
Să se-ntreacă pe crenguțe,
Într-un măr de lângă iaz.

Meremetiseală, frate!
Spiritele-ncep să fiarbă,
Gâze mici, nenumărate,
Ce mărșăluiesc prin iarbă,

Urmăresc, cu-nfiorare,
Aventura- nmărmurite,
Iar pe-un merindar, la soare,
Sunt furnicile, -ngrozite.

Stă pe-un meristem, ușoară,
Mămăruța cea smerită,
Iar aceea mărișoară,
Vrând să fie preamărită,

Pe un măr s-a cocoțat
Chiar în vârf și-i fericită,
Însă mărul a picat
Și-amărâta fu strivită!

***

Din povestea ce v-am spus,
Se desprinde o morală:
Dacă tinzi mereu prea sus,
Căzătura e fatală!