sic tranzit gloria mundi

am urcat pe acropole
și am găsit sentimentele
întruchipate în coloane
ioniene și doriene
care se târau prin timp
spre infinit…

agora lui pericle
se dărâmase,
secolul lui murise,
polisul rămăsese pustiu,
numai elegiile lui hesiod
aminteau de zvonurile
serbărilor
și de urletul mării
prin care se mai zbăteau zeii
sub horele stelelor
ascunse în strălucirea
frunții poetului,
blând zefirul mângâindu-i
unda rece a gândului…

curse de cai,
concursuri pentru heralzi
și cântăreți,
în imnuri triumfale,
sub ramura măslinului
pe olympia,
trecuseră ca o amintire,
spre eternitate…

templele plângeau
în duhoarea căldurii,
părăsite de zei,
cu ochii doricelor coloane,
spre cerul senin de vară.

lumina lui, a cerului,
atât de pură și intensă,
se reflectă în viziunea lor
asupra lumii.

domnule tales din milet,
ai cules din egipt,
știința despre stele
și misterul cifrelor,
te-ai ascuns în ursa mică,
navigând în timpul nopții
pe albastrele căi marine…

unde ești pitagora?-
divinitatea e sufletul lumii,
acel nemuritor logos
care trece
de marginea timpului,
tu ai văzut în toate armonia\...

victoriile
de la maraton și salamina
au adus gloria…

templul herei
doarme peste ziduri
sub privirile lui apollo…

iar umbra lui ahile
cioplit în vasele funarare
zace trist pe aripile timpului…

te-ai înălțat din nădejdi
cu grandoare și strălucire
și ai coborât
în infernul timpului,
pierzăndu-te printre milenii
ca o amforă printre nisipuri.

sic tranzit gloria mundi…

2010