Lumea din noi

Pe-al culmei întuneric,
Mă-ndrept cu glas greoi
Te simt totuși aproape
Și nu suntem un "doi".

E timpul sau e viața...
Iubirea a plecat
Miros,adulmec ceața
Și soarele crispat.

O dulce mângâiere
A vântului aripă
Mă răscolește-n vrere
Și soarele crispat.

Dulceața timpurie
A pașilor trecuți
Aproape mă îmbie
Și nu poți să mă uiți.

Un gând de-al meu coboară
Alene pe fereastră.
Sunt gând în gând...pe glastră
O umbră stă s-apară.

Și doar percep ființa
Și-o serie de temeri.
Mă indoiesc.Voința...
Îmi dă doar vagi puteri.

Mă-ntorc în timp și...iată!
Mă tot gândesc...
S-a dus iubirea toată!
Și totuși mai trăiesc.