Cum îmi aduc aminte de voi
cartofi buni pentru hrană
cartofi buni pentru valoarea voastră alimentară
cartofi buni și calzi care mi-ați potolit foamea
cartofi cu soarele ascuns în pulpa de amidon
cartofi plini de pământul dragostei
cartofi plini de pământ așteptat

Cum îmi aduc aminte de voi
cum îmi aduc aminte de genunchii iubitei mele
Cartofi buni și calzi
ca o zi însorită de toamnă
cartofi care mi-ați însoțit cântecul pretutindeni
cartofi care mi-ați însoțit năzuințele
cartofi buni și calzi ca dragostea
pe care n-am mai întâlnit-o de la sânul matern

Cum îmi aduc aminte de voi
și cum n-aș dori să-mi mai amintesc
de croitorul care trecea drept arhitect
de analfabetul care mi-a convertit dragostea
într-un mariaj de compromis
făgăduind să-i deschidă pe Broadway
un cabinet dentar

Trecusem dincolo de mine
când m-am întors cu sufletul jefuit
de-o neprevăzută eroare erotică
la care am ajuns târziu
Când mi-am aruncat privirea în poala minciunii
arhitectul era tot croitor
și-n mariajul nesăbuit
floarea sângelui meu adorat
confunda arhitectura cu foarfeca
uitată pe sprânceana vicleniei
în care întrezărise puțină istorie

Cum îmi aduc aminte de voi
cum îmi aduc aminte
de nostalgia violetă a florilor voastre
de floarea sângelui meu adorat
din melancolia fericitei nefericiri
când mi-am așezat sărutul
pe târziul coapselor ei adormite

Cum îmi aduc aminte de voi
Cum îmi aduc aminte de focul sălbatic
Nu ne mai puteam recunoaște
care dintre noi eram oameni
nu ne mai puteam recunoaște
care dintre noi eram demoni
Trupurile noastre ne cădeau sfârtecate
mâinile tuturor ne erau pline de sânge
Risipit prin învolburările adânci
din penumbrele lumii
în zadar am strigat cu glas tare
omul biruitor
în zadar am strigat cu glast tare
omul înfrânt
Brațele noastre descătușate
n-au putut mângâia pulpele gloriei
vorbele noastre ciunge
n-au putut învălui gleznele focului
Despre oameni
inimilor noastre nu mai aveam ce le spune
Cum îmi aduc aminte de voi
Columnă unică aș fi dorit să rămân
nestrăbătut decât de linii pure
precum acest poem ce va rămâne
logodna cu pământul s-o sărute
să mi-l întorc prin dragostea pierdută
pământ îndrăgostit de-un alt pământ
precum privighetoarea care arde
cu aripa căzută spre zâmbetul ferestrei
spre unde nu-mi mai văd iubita niciodată

Cum îmi aduc aminte de voi
Din pământ îmi aprindeam sângele
strălucind pe stindardul nemuritor
și mă nășteam din sângele sângerând
precum o lacrimă supremă
învăluind pământul
în care dorm străbunii și cartofii

Cum îmi aduc aminte de voi
cartofi plini de pământ
și de nebănuite puteri
cartofi buni și fierbinți
ca sânii iubitei în prima noapte de dragoste
Cartofi care mi-ați însoțit năzuințele
Cartofi care mi-ați însoțit cântecul
fiindcă numai eu v-am luat în cultură
fiindcă numai domnia mea v-a mușuroit
în cuibul cald și adânc al inimii

Cum îmi aduc aminte de voi.