de două ori mi-am adus aminte
de două lucruri diferite pe care le uitasem
apoi am luat liftul. La parter, Stolo se făcea că stă cu treabă
de n-ai da tu de ele, Stolo, Stolo, toată ziua lenevești.
Îl bănuiesc de astenie
zice: „mă bănuiești de astenie, ia vezi”
Mă face-n gând secătură,
îi zic: „ai să vezi tu secătură, ia vezi”.
Stolo mai să se prăpădească de râs, să moară, nu alta.
Iar eu abia reușind să comut
de pe „bocanc în gură”
pe „amuzant animal”.

Cu antena aia ce se mai aude? Când o montează?
Apoi, în gând, zic din nou de antenă.
zice: „mai bine cheamă-ți înapoi nevasta”
zic: „mai bine chem hingherii”
lui Stolo i s-au înnegrit ochii, ochii lui sunt ca cărbunele,
mă uit în ochii lui și văd spirale magice
cum vezi pe acadele sau pe cartoon network
sau la timothy leary.
dar javra de nevastă-ta pe unde umblă, Stolo?
„ei, unde, zice, e-n parc
cu cățeii”
are privirea ca țuica Stolo și-l amețește uimirea când pe ușă
intră hingherii
și-l iau.

și când mă trezesc la adăpost îmi dau seama
că m-am tras singur pe sfoară.
de n-ai da tu de ele, Stolo, Stolo, zic
zice: „eu sunt Lăbuș, tu cine ești?”