azi palmele mă dor dar nu încap
mâhniri doar drag de tine să-ți miros
în vârf de deal șezând ca un potcap
pădure foșnetul cel răcoros

te las să treci prin mine fără grai
și ochi să simt tot ce am irosit
golită-n urbea rece fără strai
cu ’nalți pereți de sticlă urgisit

mă întregești cu zborul gâzelor
în păru-mi adormit spre înserat
când glasul istovit al stropilor
din cer mă mai descoase-ndurerat

îți aparțin și poate fără greș
mă vindeci de suspinul apostat
găsind aceeași cheie azi sub preș
de maica mea bătrână tricotat