Spuneai: moarte tacere singuràtate;
ca dragoste, viatà. Cuvinte
ale imaginilor noastre provizorii.
Si vàntul s-a inàltat usor in fiecare dimineatà
si timpul culoare de ploaie si de fier
a trecut peste pietre,
peste al nostru zumzet de nenorocosi.
Incà adevàrul e departe.
Si spune-mi om sfàsiat pe cruce,
si tu cu màinile pline de sànge,
cum voi ràspunde a celor ce intreabà?
Acum,acum:inainte ca altà tàcere
sa intre in ochi,inainte ca alt vànt
sa se inalte si altà ruginà sa infloreascà.