mă uit în oglindă
am freză de miron cozma, un pumn ridicat prea sus
închid ochii și îngân pumnul nu există, pumnul nu există
trag pe nas un fel de fum
din toate părțile petrol și huilă, și huilă și petrol
din wc zeci de capete
cu firul despicat în plete negre, exact ca ale mele
huoo, lovesc mașina proteveului huoo, scuip înspre elicopter
chiulesc de la educație fizică și asta mă ridică
și vă privesc de sus.

tunelul e strâmt, aerul cald
și asta mă ridică

cu vârfurile degetelor un fel de pipăit
suprafața inimii mele mușcată cu lopata măsurată cu centimetrul îmi spun
în locul ei o piuneză
aterizez pe locul de aterizare

mă așez pe un scaun oarecare din centrul centrului scăfârliei voastre
și asta vă ridică