Lichoarea dulce de mestecăn .



Mă simnt ca blestemată,
Pe energie sufocatå.
O dimineață ce na-i vrea să o ai,
Odinioară zbenguială la cireșii de mai;

Ploaie rece cu cenusă,
Antiximex dintr-o clipă intralta bate la usă.
Iarna-i dusă, pomii verzi,
Mă răsfață prin ograzii!

După ceai dulce un decoct,
Crenguțe si fruze tot la un lock.
Beau lichorea dumnezească
Si energia o săm-i crească.


måndag den 10 maj 2010/Stockholm