Soarele trimite corzi de lumină
cu care leagă la ochi și la gură cuvintele
noduri noduri
în gât
în ochi
în ochiul simțit nevăzut
care alunecă pe sub frunte
în două măști africane
înlănțuite
ca doi boii-popii.

Soarele nu mai înjunghie
cuvintele
oprite pe buze
genunchii care strâng burțile la gură
plopii nu ne mai privesc
cu frunzișul lor ca un briceag
cuvintele sugrumă cuvintele
unele se nasc din ultima ploaie
le fuieră
se fluieră
moartea le-a fluierat biruitoare.

Acum limba cuvintelor trage
clopotul mare din Piață
buruienile sunt ostentativ de înalte și obraznice
ferestrele se deschid din nou
nu cred că îmi voi lua cămașa portocalie cu girofar.