Veacuri de-a rândul
A fost de-ajuns un nume
Pentru obârșie
Și oamenii acestui pământ
S-au strigat simplu:
Ion, Nicodim,
Și Ștefan și Vlad.

Și Ion era fiul lui
Ștefan,
Și fiul lui Vlad
Și la fel de liniștit
Se odihnea la cumpăna salciei,
La săgeata bradului
Chiar de-l chema
Ion, fiul lui Ștefan,
Al lui Mircea,
Al lui Nicodim al lui Vlad.

Pentru obârșie,
Un nume simplu
Ca săgeata vârfului de brad,
Ca furca stejaruluui necuprins în brațe
E testamentul nescris pe hârtia galbenă
A papirusului.
Nume, iată,
Un strigăt de luptă,
O șoaptă de dragoste,
Nume însemnat
În cercul vechi al capacului.