nu mai sunt drumurile alea lungi cu noi doi
eu cu picioarele pe bord,
cu unghii albastre și roz
sandale aruncate prin mașină,
pălării și ochelari de soare

opriri la fast-food
(silueta – ultima mea grijă)
poze cu rânjetele noastre copilăroase,
atâta drag de-a fi cu tine
câtă sare-n mare

rămase-s trecut
ca o poveste studențească în Vamă


*

azi nu am ieșit din casă
te miri că scriu trei poezii într-o zi,
din care tu oricum nu înțelegi nimic

nimic din stările mele
de tăcere, disperare, țicneală
cum nici eu nu pot pricepe de ce ești tu aici

și mă simt
ca la marginea lumii

dar în sângele meu
mai simt munți cum se-nalță.