Pe străzi lungi, în lungi pustii
se înalță lungi mistere,
fete lungi cu ochii vii
însetează după ele.
Rânduri lungi stau la o ușă
să-și primească al lor finit
lungi sunt zilele cu soare,
lungi sunt fețe de granit.
Lunga lacrimă a mamei
se usucă pe obrazu-i.
Picuri lungi de foc se-adună
înainte și-napoi,
ochii scânteioși în tremur
se închid lung și greoi.
Și-mi văd lunga mea scrisoare,
ca acum o văd atunci
și-mi aduc aminte, Doamne,
de vechile-ți lungi porunci.
Văd cuvântul cum îmi zboară,
lungul picur ars de sânge
văd pruncul la sân cum plânge
sub numărul lung de fiară.