Magia vocalelor ne reprimă suferința
Vrea să ne izbăvească de însingurare
Așa că ne-au crescut aripi de îngeri
Și nu e nici un călugăr să ne sfințească păcatul primar
Să dea de veste în țară și să bată clopotele
Și să ne cânte cimpoiul dorințele
Pe care le-am trecut atâta timp în noi.

Draga mea, traducem dorințele în mistere
Și lacrimile în hohote de râs și de plăcere
Nu mai este timp de amânări și de reproșuri
Și nici trenul din gară nu mai dispune de vagoane libere.