Copil, abia făclia unui crin
În mâini țineam, paharul dus la gură
Era o urnă rece, o figură
De-arhitectură grea luciosul scrin.

Și patul mârâia pe labe groase
De leu, pendulul vâjâia festiv,
Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv
De-argint fierbeau istorii fabuloase.

Tavanul se urca prea sus. Pe geamuri
Se zugrăvea molateca furtună
A arborilor și vedeam cum tună
Măreț globul de cer izbit de ramuri.

Lumea suna frumos. Făceam țimbal
Din lingurițe, tăvi, pahare, cești
Pluteam în melodii cu cozi de pești
Verzi, diafani, prin apa unui bal.