pe dumnezeu îl caută moliile în felinarul roșu
și ard
scuturându-se de zbor și de praf cu inconștiență
numai în uter liliecii privesc
cerul la justa valoare
crezându-le peșteri

noi rătăcim pe câmp ne sărutăm
cu flori de mac și ciulini mânjiți de sânge
pe orice moviliță ne-am urca ne credem
alt moise căruia câinii i-au furat toiagul

dinspre oraș vântul aduce vorbe
sforăitoare
dintr-o bestie ce doarme
ghearele acestea ce se ascut din stâlp în stâlp
fluturii bipezi fără păr pe corp și cu unghii late
le-au botezat curent electric

aștept furtuna – în fiecare generație cineva
se găsește să cânte la cerescul pian cu picioarele