când vine timpul
în mâinile mele sunt secundele lipsă
povestirile despre cei care nu știu drumul
pașii în bătaia vântului
descompunerea până la os
da. rup o tăcere cu alta mă strecor printre valurile de spumă
lipesc urechile de termopanele orașului

sau mă dezintegrez în absolut așa cum a făcut vasea
lovind cu mașina un câine pe drumul de la suceava la sinaia
era lovit rău și vasea, nu plângea dar mașina lui roșie era prea roșie
mă gândeam cum dracu poți să vezi ceva ce trece atât de repede
și de ce nu plângi
preferi să stai într-un morman de wiskey și să bei

loviturile sunt bune te reglează
ești dusă fă proasto vocea din capul meu fredona blând un tiamat
în timp ce vasea îmi lingea piciorul

dimineața m-am trezit cu o palmă pe cur
vasea încă dormea