Deșteaptă-te, române,
să vezi că țara-ți arde,
să vezi că e taiată,
cum zace plânsă,
cum se zbate:
ca un pește
din marea de orient
spre însoritul occident
pe Dunărea înnoroiată.

Deșteaptă-te, române,
că-ți fură pe neștire
mâna stângă
tot ce ai strâns
și-ai pus și lângă
iară dreapta
te mănâncă-ntruna
nu că ai avea de dat,
dar te lași mereu furat.

Deșteaptă-te, române,
fiica ta cerșește-n stradă
de-i departe sau acasă,
fiul plânge după mamă,
nimănui nu-i pasă.
Cine-s morții ce nu-s plânși?
Unde e câștigul?
Soarele n-a răsări
când vă place frigul.



P.S.: Ne-am născut să ratăm România?