Zeul Mercur face negoț în provincie
Cu țăranii de pe la noi.
Studiul capetelor de expresie
Ca sub penița unui Da Vinci e,
Soarele sărută arama umerilor goi.
Boii îți rumegă așteptarea domoală,
Amintirea câmpului înrourat,
Când și când mai nechează caii de smoală,
Steampurile copitelor bat.
Pe lângă mânji foșnește marea mulțime,
Le cearcă mersul, zveltețea de cerbi.
Numai de bivoli nu-ntreabă nime,
Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierbe.
Guiță porcii ca pricolicii,
Visând bobotaia, sângerosul cuțit.
Zborul albastru al rândunicii
Scrie zigzaguri în infinit.
Tristețea bătrânelor vaci privirea ți-o-nmoaie
În amurgul bănuit al vițeilor cu picioare subțiri,
Ce le pasă flăcăiloru drăgălășenii greoaie
Rotiți, peste chiotul fetelor, la rânghișpir!
Vălmășala crește, se clatină... O, târg de țară,
Știut de copil, așteptat zile-n rând.
Dați, prieteni, adălmașul, că-i seară,
Și vechile-aduceri aminte nu se mai vând!