agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-17 | |
Pe încă o floare de mai rătăcind enigmatic, pe ultimele buze ale unui înger împărat condamnat la moarte semilucidă, parergi insipide se rostogolesc pe vechile frunze ale unei paralipomene îngândurate, nereciclată, dar nici poluată ; ghiocei tresar pe ultima lovitură a unei seceri, pe prima discuție amicală a unui ciocan milenar :
- Vom face visele realitate cu proletariatul ! - Vom face visele realitate virtuală ! smoc de smoală imperială capturând ultimii dinozauri de partid, înghițind candid și scuipând ordonat trifoi de urină pentru noroc în grădină Pe ultima floare de glastră se întinde măiastră o buburuză absurdă zburdă surdă kurdă o încântă ultimele adieri ale unei tastaturi existențiale pe ultimele birouri din tranșee; picături de zee îi intră în ochi și nu mai vede, nu mai crede, nu se mai deschide și conchide roșii și umede încrengături sapiențiale ale ultimului copac cu sistem nimfatic - extatic șoptește ultimul sacrificiu care n-a mai putut supraviețui Zbor de moarte neîmpăcată, neîntrecută, poate prea încrezută, rătăcind în hora de greață, în cântări furioase, în sentimente frumoase; forme gazoase întrec culorile lichide, băuturi spirtoase întrec drogurile lucide, hesperide chicotesc speriate, oile trebuiesc clonate, știința merge mereu înainte, drumul a luat-o la stânga Pe arhetipul florilor albastre, pe ideea speranțelor noastre, pe gonoreea conștiinței, pe mustața unui micuț pancreas, m-am ras până la sânge, m-am tăiat la neuron, cred că supă de axon, cred că friptură de big-bang, cred că vremea se schimbă, pădurile se defrișează, ozonul se depilează… - Te rog încetează, nu vezi că o să mori și tu ? - De mult nu îmi mai pasă. Da, cândva credeam ondine, da, cândva trăiam cu zâne, da, cândva trăiam cu mine; nu știu dacă vată spirituală, lacrimi de gală, mieunat în sală, elucubrație banală, da, cândva sinceritate, da, cândva posteritate, da, cândva cândunde, fluturași de unde, ochișori de rouă; Doamne, dă să plouă... Hei, vânzări de fericire în pungi de plastic, statut de om la solduri, televizorul desenează creiere, furnica îl bate măr pe greiere : - Cântă dacă mai poți, fraiere ! Hei, am lanț, am ghiul, sunt atât de fudul, bagă sulița în suflet să vezi dacă a murit; suntem atât de diferiți, hai să ne alimentăm ura, hai să stagneze cultura, hai să aparate de mărit minciuna - lăsați afaceriștii în pace, lăsați modelele la soare, lăsați suboamenii la calculatoare, lăsați copiii să moară…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate