Dintr-un mugur de splendoare
S-a deschis o mică floare…
E frumoasă!
Și nu-i una!
Să le-admire-ar sta întruna…

Dar mai e de studiat
Și un ghem nevinovat,
Ce ieși dintr-o găoace
Să se-adune cu ai lui
Frățiori,
Strigați de mama,
După nume:
Pui, pui, pui!

Mai încolo este lacul,
Ce-n oglinda lui curată
Lasă norul să-și ia forma
Care-i place
Și-o surată
Zburătoare cercetându-și,
Din înalt, aripa grea,
Spre-a se adânci în zare,
Cu tot cârdul după ea…

Dar steluța-i pâlpâindă?

Uite-o,-n miile de stele
Ce-mpart ochilor lumină
În nopți lungi, de taină,
Ele
Știind bine că acolo,
Suflând - gata! - ‘n lumânare,
Este Omul…
Deschis, însuși,
Dintr-un mugur de splendoare.