M-ai trecut prin noapte și soare
Și te rugai să nu se coboare
Steaua mea în brațele nopții,
Când amuțeau schijele lângă marginea porții.

M-ai trecut, obosită, prin foame și chin,
Căutând cer senin,
Căutând pace prin pustie ariniște,
Să mă poți iubi în liniște.

Tremuram și eu și pământul;
Războiul îți frângea pe buze,
Dragostea, cântul -
Nu mai știa nimeni că trăiește, sau moare
Și tu mă smulgeai din noapte, spre soare.

Îți aduc cerul, cântul și florile -
Pentru tine mângâi viorile
Și mă ridic în soare, cum ai visat,
Anume
Să dau porumbeilor zbor peste lume,
Și mă iau la întreceri cu vulturi, în zare,
Să cutreier pământul pentru pace și soare.