Dacă am lupta mai puțin să ni se facă dreptate
și mai mult pentru ca noi să o facem celorlalți,
am putea să ne găsim, într-un sfârșit, libertatea
pentru care ne luptăm continuu,
îmbrăcând istoria în tot felul de haine.


timpul stă înăuntrul lucrurilor și iese afară
atunci când este nevoie de el pentru a fi reper
în cadrul unor reprezentări facile.
eu trec pe drumuri care transpiră timp, nici rostul memoriei
nu îmi este străin.


mereu am simțit că mă însoțește cineva,
prea aproape ca să-l uit, prea departe ca să-l văd.
în mine se înalță o statuie a lumii, pe care, cu delegație,
o mai locuiesc.


cu cât crește importanța unui om,
cu atât drumurile pe care le parcurge sunt mai lungi.
într-un final, va avea de mers, epuizat sau nu,
până la sine însuși.
eu însumi va trebui să ajung acolo unde sunt.