în matca focului se așterne tăcerea
și chinurile spirituale sunt asbsente
un drum întors ce duce la ieșirea
din infernul abis al lucrurilor demente.


gustul dulce din gura ta este gol
este doar o himeră , o închipuire
de ce ai crede că bușteanul e un nor
cand trupul înseamnă nemurire?


roșul acoperă trupul muribund
curge ca un izvor înflăcărat
și toată viata se duce la fund
ca un demon fără ochi și-înaripat


întotdeauna visand la paradis
la un spatiu verde si întins,
greșeala mare este că edenul s-a desprins
din cerul protejat, dar îngeru-i învins.


început, sfarșit, apocalipsă,
soarele, cerul, și o eclipsă,
plangi! negand că viata e tristă,
dar în jurul tau natura există.