estimp
domnul mâcnea împlinea 75 de ani
desăvârșita vârstă a înțelepciunii
numai eu cu dinescu
n-am mai ajuns la vetrișoaia
deși, între pământeni, eram singurii pregătiți
în trasul cu arcul cu săgeți al lui zenon
schimbând ordinea clară a lucrurilor
și înțelegând temeinic zădărnicia faptei
mai ales când nu ninge nu plouă
ori nu se petrec alte fenomene supranaturale
ce pot să inverseze polii magnetici
pentru cei strigați fără nume
astfel s-a născut eroica noastră hotărâre
ca, pentru domnul mâcnea, în această unică zi,
a biblicei desăvârșiri
cel mai bine și mai bine ar fi să donăm sânge
ca frații de cruce
nici nu apucasem să mă pregătesc
cum se cuvine de toate cele ce vor urma
că dinescu în patetismul lui flegmatic hiperbolic
întrecu în asprime francmasoneria și
directivele genocidului FMI
ca-n toma alimoș
abia-mi scosesem cuțitul de scris cu sânge cu vârful lamei atlantic
că el și aruncă din balcoane
aleși pe sprânceană
câțiva miniștri care-și făcură adăpost
sub brazdele de la vetrișoaia
ca pe o planetă imaginară
mundus imaginalis
și când începuse a se cânta ,,la mulți ani!’’
dinescu o pusese de-o revoluție
a fost meritul lui că domnul mâcnea
împlinea în acea zi 75 de ani
și-i așezase pe străini la masă
ca pe barbari
ori spălându-i pe picioare
ca pe niște apostoli înviați
peste noapte din naftalina ideilor
despre bunăstare și celelalte
aproape că-și ieșise din minți
sângera
atât de tare atât de cult atât de impertinent
de-a fost nevoie să anunț la 112
toate salvările lumii
pompierii poliția serviciul vamal
(ce tocmai se pregătea să încarce o nouă captură)
pompele funebre prefectura
ministerele ce-au rămas fără miniștri
serviciul de piraterie loteria numai cu numere câștigătoare
președenția ce inventase o scuză credibilă
pentru nemurirea sufletului
grație patriotismului ce i-a mobilizat pe toți cetățenii
să se taie
frate de cruce
cu domnul mâcnea direct din venele lui dinescu
de unde nu mai șiroia sânge
ci se dădea cep la un vin tricolor
cu un fel de toporișcă din sadoveanu
mă speriasem de-a binelea
sătenii nu mai încăpeau
în cetatea spiritului
rând pe rând se mutau pe malurile prutului
cu gând rău să-l sece dintr-o sorbire
din dorința cotropitoare a imperiului româno-bulgar
ce atenta necontenit încă de la anul 1000
la suveranitatea fost- fostului imperiu sovietic
legat la brâu cu centura neagră a lui vladimir putin
dintr-o singură lovitură mortală
când tocmai din cer steaua polară
începe să cadă
semn al vieții fără de moarte
am auzit trei bătăi în ușa
trântită de perete ca la intrarea unui uragan
când ielele îl lasă mort pe cel ales
să mai sufere o vreme pe pământ
cu hainele rupte ale lui moromete
intră marin preda
am vrut să ne dăm la o parte
n-a mai fost timp
și năluca ne-ngheță la toți
sângele ce ne-a mai rămas în vine:
ați fost contemporani cu ultimul țăran din lume
și n-ați înțeles nimic
după care domnul mâcnea
ne mai turnă câte un pahar
ca la securitate