după aceea m-am întors din priviri
și am luat-o de mână pe marie-antoinette
trecutul pusese ghilotina pe mine
nu mă mai aflam la cina festivă
pe atunci urmăream numai fluturii cap-mort ascunși
între sânii tăi ca o dungă subțire
lupta devenea din ce în ce mai inegală
pe sub fața de masă
mici buldozere începuseră să scoată
lumea din temelii
nu-mi mai era foame
deși am mâncat la ospățul barbarilor
vopsit în culorile sângelui
alături de mine
indianul își așeza meticulos
cu mândrie
cu răbdare
scalpurile sculptate de vânt ale învinșilor
și brusc în lume s-a făcut întuneric
un întuneric cu mult mai dens
decât lumina tartarului
curajul nebun mă părăsise
intrând în tolba de aur a indianului
care ești
care suntem.