Cuvinte

Te pierd pe-o foaie de hârtie
Cuvânt ce-n veci n-ai fost uitat,
Te scriu cu lacrime o mie
ș-apoi te ștreg cu un oftat.

Te-am prins cătând prin călimară
din gânduri multe scormonit
și ca arcușul de vioară
pe coarde de mult adormit

ce deșteptându-se-ntr-o seară
din vis adânc, morocănos,
a început așa-ntr-o doară
să scârțâie încet, duios...

Și șovăind așa... pe strune,
Din amintiri, din depărtări,
S-au deșteptat ca din genune
Înalte, falnice cântări.

Și tot cântând așa... mirific,
Deși din vis a fost trezit,
Și-a amintit câte un petic
Din partituri ce-a auzit.

Asa te regasii în gânduri
Cătând amarnic, fără zel,
Și din cuvânt făcui talazuri
De basme de la Dumnezeu

Te-am prins încondeiat pe-o foaie
În temnița –alba făr' scăpare
Cu pana neagră –a unei gaie
Și te am închis într-o scrisoare!