Umbră peste inima mea
noaptea, peste țârâit de greieri,
peste fâlfâiri enigmatice de aripi,
peste visele lujer stelelor,
peste zborul frânt la naștere,
peste durerea luminii
din sfera Treimii
și peste tot...
cânta un saxofon în noapte,
cu el rătăcirea noastră
pierdută-n Univers.
* * *