după o sticlă de votcă poți înghiți dintr-o suflare
toate apele lumii femeile se dezbracă fuck dragoste
cu tine
toate
după două sticle realitatea devine lichidă se prelinge
pe pereți îți dă rotocoale până la glezne până la brâu
tu stai nemișcat îți rotești în gură cu limba
singurătatea
gândurile îți sunt și ele un ceai fierbinte creierul își
agață teama de scalp
deasupra ta dau roată cai-păsări dragoni uriași
înțeapă norii și plouă uimitor de cuminte
e vremea cailor-păsări îți spui
cer apă și pâine dar îi vezi cum îți ciugulesc prietenii
rudele barmanul nu mai e nimeni lângă tine
singurătatea e acum o fantomă o formă fără geometrie
care te ține în brațe ca pe cel mai iubit bebeluș
te pufnește râsul vrei și tu să zbori la marele grajd
suspendat vrei să fii rumegat ca o căpiță de fân
sângeriu
dar dumnezeu e apă
curge șuvoi la tălpile tale
tu mesteci singurătatea
iarba are gust de moarte