pot numi pentru tine
stăpâne
pentru nimeni altcineva nu s-ar cuveni ei
sunt oameni serioși care nu cred în basmele astea cu poeme aruncate pe toate cărările
doar noi culegem râzând înăbușit noaptea
pregătindu-ne patul sub boscheții încă verzi

frânturi de elegii care
nu au încăput în ultimul volum al poetului sinucis
săracul n-a știut că acum sinuciderile sunt surse de opera magna pentru cei ca noi
pentru mine un bufon și
pentru tine biet cerșetor așa

adunând în fiecare noapte cam pe când se îngâna cântecul cocoșilor cu
sprânceana ridicată a lui lucifer
marginile zdrențuite ale poemelor sinucigașe

te-ai pomenit
stăpâne
mângâiat de vibratoarele găsite la gunoi de
preșurile mustind de praf de
cărțile cu mucegaiul gros de o unghie
dar astea sunt
lucrurile plăcute azi fanilor noștri
adulatori de sublime mizerii
garnisite cu lături apologetizate

am fost luați chiar de sub tufele acelea văduve de simpaticii critici literari și
urcați pe catafalcul splendorilor suspinate în
ceasul de trezire în
brațele ultimei curve somnoroase de
pe bulevard

era acolo pe vremuri
un teatru în față cu un fals cerșetor

stăpâne
vezi cât de ingrată este lumea cu tine
ți-a dărâmat ultimul avanpost al avangardei
mirosul tău e pestilențial

acum suntem siliți amândoi
să jucăm întreaga pantomimă
toate comediile și tragediile jucate
pe acea scenă
doar noi
eu bufonul nebun și tu
cerșetorul abundent