Ai învățat să umbli singură prin mintea mea.
Te pierzi, dar eu cercetez urmele,
ca într-un codru des, înfrunzit.
Te aflu și îți fac jocul;
hălăduiește cât poți
prin văi și pe dealuri,
cât codrul îți mai ascunde urma de fiare,
cât codrul de fiare, îți ascunde urma.
Vezi, când zboară cocorii,
este semn că toamna-i aproape;
în codrul desfrunzit
nu te mai poți ascunde de himere
iar eu, toamna, nu mai port nimănui de grijă.