Ai observat că pumnii mei se ridică încet,
parcă aș vrea să mă uit la ei de jos în sus,
parcă îi scot după ani și ani
din movila de grâu,

o tonă de pâine nouă
sub acoperișul înfierbântat al casei,
la amiază urcam în pod ne scăldam în grăunțe,
ne culcam pe burtă înotam înotam prin grămada răcoroasă,
îngropați-mă, strigam, să nu se vadă nici o mână nici un deget,
boabele îmi curgeau prin păr îmi gâdilau ceafa îmi intrau în sân

parcă dorm și acum sub tona de grâu, parcă nu mai am puteri să cobor
din podul cu o ferestruică în formă de cruce,
pumnii mei se ridică încet spre cerul albastru
ai observat cum se micșorează se zbârcesc
apoi se lasă cuminți pe genunchi