curg din flori aromele în fluturi
o iubire toridă se întinde pe frunze
se scutură pomii de cântecele verii
și amirosind a alune desfaci tortul
pe masa umilită a gândului de ducă

ard răzvrătiții între pietrele încinse
respiră curcubeul pe buzele ploii
macii la crepuscul sângerează de frică
să nu-i prindă noaptea pe drumuri
și să-i învăluie ierburile-n uitare

aleargă visul după flori de câmp
vântul nu-l știe, potecile-l cunosc
fură liniștea din somnul femeii tinere
pleacă la culcare între trestii luna
și caii neînșeuați adorm în picioare

atunci vibrează prin cuvinte gândul
caută-n tine bobul pur văzut prin inel
pe când era mireasă și a stropit nuntașii
cu apa ne-ncepută din fântâna dimineții
pe care o pândește de un timp ruina