Ce-ti ramane de facut atunci
Cand te trezesti invins in fata vietii?
Cand nu mai poti sa lupti? Cand inima ta
S-a transformat intr-un bloc de piatra
Ce-ti atarna greu in piept?
Cand nimeni si nimic din jurul tau nu mai conteaza?
Cand nu mai simti nimica de parca ai fi luat morfina?
Cand a murit si ea: speranta?
Si zaci in sine, pierdut printre oameni. Si stii!
Ai murit! Esti mort pentru tine! Pentru tine, nu pentru altii!
Si te tarasti ascuns pentru toti
Cu masca fericirii pictata pe chip,
Numarand minute, ore, zile, ani,pana la clipa din urma.
Dar nu te lasi! Te zbati! Si-ti zbieri in sine!
Simti cum durerea iti strapunge trupul, si te cuprinde frica!
Se strange ghem in trupul tau,
Si creste, inlantuindu-ti mintea
In fantasmele ei, torturandu-te si
Lasandu-ti trupul fara vlaga.
Si atunci te invaluie pacea, linistea deplina.
Fara culoare , fara sunet.
Plutesti nedumerit printr-un ocean de lumina.
Fara ganduri, fara nevoi.
Sufletul tau se-nmoaie, se curata si spala in lumina,
Potolindu-ti mintea de foamea ei de moarte.
Si apoi iti dai seama: Salvarea e iubirea!
Trupul iti tresare, mintea ta zboara
Cu viteza unui gand de fericire,
Si stergi cu dosul palmei fierbinteala lacrimilor
Ce ti-au scaldat obrajii.
Realizezi deodata ca a trecut doar un moment.
Un moment de panica!