Fac câțiva pași și intru în raza de lumină care intră pe fereastră.
Mă întorc și îmi las privirea pe cel din fața mea.
Este un monument de ignoranță de la mătreața din păr până la adidași.
Îmi vine să îi trag un pumn în moacă.
Încerc să joc teatru în fața lui.
În spatele meu înaintează ea și începe să murmure.
Cel din fața mea îi întinde un ac de siguranță să își prindă fusta.
Îmi aprind o țigară și îmi vine ideea să joc teatru în viața cotidiană.
În jurul meu fluturi.
Fluturi ce îmi mănâncă dicția și gesturile.
Prin fereastra deschisă, zeul hazliu al vinului, aruncă peste mine câțiva stropi și imaginația mea se îmbată.
Aud vocea ei :- Nu îți face griji!Nu îți face griji!
Cititorii tăi sunt buni actori.