La moartea distinsului meu camarad de luptă și suferință - Nistor Chioreanu


A mai căzut un camarad și luna plânge
La stâlpnicul răscrucilor - lințoliu;
el a căzut ca steaua - lacrimă de sânge
și inima-n durere ni se frânge
sub catapiteazma cerului în doliu

Ne trec prin amintiri Aiudul și Jilava
Golgota unui neam prea răăstignit
Cumplit e povârnișul și sfântă ne e slava
Cu care DUMNEZEU ne-a-nvrednicit

Să ducem mai departe în prigoană
Povara ultimului veac în cânt și-n rugăciunea
Cu dragostea de neam și-nțelepciunea
Cuvintelor rostite la ICOANÃ.

Suntem mereu cu tine, cu amintirea ta,
Noi cei rămași, săă ne croim destinul în lacrimă de sânge;
Vor trece anii, frate, dar nu te vom uita,
Cu luna șsi cu cerul mereu noi te vom plânge

Să fie învierea a Neamului arcadă
Și pentru cei de mâine, și pentru veșnicii,
Măcară în istorii un imn să ni se cadă...
Te plânge peste veacuri o Þară - camaradă,
Căci te-ai dus pe totdeauna și n-ai să mai vii...


București 27 oct. 1998