Coincidență oare?
Olariu Ioan.

Olariu Ioan, numele îți apare,
După o coincidență de plasare .
Eram copii colegi de grădiniță,
Eu te iubeam ca o fetiță.

Mare mi-a fost dezamăgirea ,
Cînd am aflat că, “Mioara”
Este iubirea ta,
Vecina și surioara.

Apoi te priveam pieziș,
În gradina casei de la drum.
Unde sub părul de viță altoit
Îț-i țeseai visele spre spre infinit.

Aveam aceiași profesorii,
La limba romănă și desen.
Tu te îndreptai spre Arte la Oradea.
Eu mă indreptam spre libertate acasă în: Occident.

Astăzi pictez doar amintirile,
Și consemnez trăiirile.
Străină de voi și totuși aproape
Privesc înapoi cu dragoste;