Mi se pare noaptea dacă plouă
În somn, că cineva mă strigă
Și că alerg după-o verigă,
Liantul dintre opt și nouă;

Și-atunci întregul univers
Îl simt în tâmplă ca un ornic
Și lucru-mi este mult mai spornic
La armonia unui vers

Și-ascult secundă cu secundă
Cum bate ritmic darabana
Și eu pornesc cu caravana
Spre o câmpie mai fecundă

Îmi așterne luna în odaie
Pulbere de aur peste scris
Închid ochii reintrând în vis
Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie