De ce mă vezi femeie fără lume,
O nimfă muritoare printre nume,
Un semn dintr-o cenușă literară,
O magdalenă prohodind în ceară,
Un dumnezeu culcat pe o ureche
Ce stă la căpătâiul tău de veghe,
Un pântec copt de poftă senzuală,
Un vânător lipsit de un trofeu de gală.

De ce îmi vezi doar urma din oglindă,
Un jug pentru o floare suferindă,
Un hohot tragic înecat de frică,
Un fluture ce aripa-și despică,
O coasă-n iarba cerului căruntă,
Mireasa ce s-a înnegrit de nuntă,
Un suveran bătut de jurământ,
O za de vierme ruptă de pământ.

De ce n-aș fi...
Mai bine tu un orb!